Mi se întâmplă uneori ca, prin repetarea excesivă a unui cuvânt, să nu-i mai percep sensul. Chestie de semiotică, de! Exemplul cel mai recent, cuvântul "deja". Deja,deja, deja...(setările astea nu au toate caracterele); Aşa se întâmplă şi cu "ghivent". Repetă cuvântul de câteva ori (alt obsesiv: "ori") şi îşi (şişi) pierde sensul.
Bun! Tema este alta:
Iubirile vechi, ţinute la borcan şi "reactivate" au toate şansele să miroasă a murături stricate. Visurile, odată cu trecerea timpului, se alterează la fel...A trăi în trecut e păgubos, pierdere de vreme zic chinezii; da' ce ştiu ei? Hai să fim în pas cu vremurile: ce ar însemna asta? Se poate? Putem eclipsa trecutul şi să ne prezentăm ca nişte mimoze proaspete? Ce suntem acum este, firesc, rezultatul procesului de devenire...Ce tip de schizofrenie ne poate ajuta să ne ignorăm o parte a fiinţei, pentru a putea privi doar către cealaltă?
Filonous, cum ne putem amuţi monştrii care ne bântuie, fără ca printr-o dureroasă extracţie să ne pierdem ceva valoros (esenţial) din fiinţa noastră?
Suntem fiinţe ale timpului...care va fi fiind acela, e la alegerea noastră.
Odată îmi spuneam că speranţele nu sunt decât amintiri... regenerate. Dintr-o aruncătură de privire s-ar zice că omul care priveşte înainte e nepăsător şi superficial. Eu cred că purtăm încă pecetea iubirilor, a eşecurilor pe oriunde ne mână destinul şi cu oricine ne-am afla. Ţine de constituţia noastră şi de memoria celulelor, una pe care n-o stăpânim, n-o accesăm când vrem şi-avem nevoie.
RăspundeţiŞtergereFuriile şi încrâncenările mele au avut rolul de-a mă însenina, se pare, fără să fi uitat ce sau de ce mi le-a provocat. Cred că orice demon face sluj înaintea datoriei împlinite, oricât de platonician, creştineşte sau kantian ar suna: eu n-am reuşit niciodată prin şiretlicuri să depăşesc dificultăţile şi să mă dezbar de oamenii care mi-au produs neajunsuri, decât făcându-mi datoria. Pe urmă, am tras aer în piept, mi-am ridicat privirea, muşchii feţei mi s-au relaxat, maxilarele le-am descleştat şi... am întinerit subit, luând viaţa de la capăt. Acum sunt într-o asemenea etapă: reiau ciclul vieţii şi caut să întreţin viaţa, optimismul celor apropiaţi, câţi mi-au rămas... :)